 Paradoxul neutralității mediatorului (Jean-Louis Lascoux, Pratique
de la médiation. 2004) este că se oprește acolo unde începe
dezbaterea filozofiei medierii. În acest caz nu mai este vorba
de neutralitate, ci de un angajament din partea mediatorului,
care este animat de ideea că un conflict se poate rezolva și
altfel decât prin raport de forță. Neutralitatea nu exclude
angajamentul și responsabilitatea mediatorului, care este neutru
doar față de părți, nu și față de relațiile umane, deoarece
rezolvarea conflictelor prin mediere este o alegere liber consimțită.
În cazul în care mediatorul consideră că nu-și poate păstra
neutralitatea față de părți, este recomandată preluarea cazului
de către un alt mediator. De asemenea, mediatorul mai poate
informa părțile despre dificultatea sa și această mărturisire
se poate dovedi strategică în sensul că poate declanșa la părțile
aflate în conflict o motivație de a-l ajuta să le ajute mai
bine.
|
Recomandari SMILE
21 +
|
